Dragilor, câți dintre voi ați primit informații despre sexualitate de la părinți? Câți ați vorbit cu propriul copil pe tema aceasta? Cred că sunteți de acord că este o temă de discuție însoțită, în general, de o jenă profundă, cel puțin pentru părinți.

       Curiozitatea sexuală este parte firească în dezvoltarea copilului. Dacă copilul pune întrebări, înseamnă că este pregătit pentru informațiile pe care le poate primi. Este nevoie de discuții multiple, desfășurate pe o perioadă de mai mulți ani.

       În ceea ce privește vârsta la care ar trebui să începem, depinde de fiecare copil. Trebuie să ne asigurăm că nu ratăm fereastră cuprinsă între declanșarea interesului pentru subiect și apariția rușinii față de părinți pentru că au aflat deja din alta parte. 

       Pornim discuția de la prima întrebare „De unde vin bebelușii?” și umplem treptat cu informații adecvate vârstei. Haideți să nu mai responsabilizăm berzele de natalitate! Este mult mai bine sa îi spunem că bebelușii se nasc din iubirea dintre părinți și, după ce tata pune o sămânță, ei cresc în burtica mamei. Nu au nevoie de detalii despre actul sexual. În anii următori adăugăm informații despre modificările corporale, menstruație și altele.

       Trebuie evitat să spunem „ești prea mic” sau sa le interzicem să vorbească despre acest subiect. Nu facem decât să le creăm complexe legate de sexualitate, să retezam căile comunicarii și să îl expunem la informații greșite (pentru că el oricum va afla răspunsurile din alte surse).

       Ca să vă conving să treceți peste rușinea de a discuta cu copilul pe această temă vă mai spun ceva. Conform studiilor de specialitate, s-a dovedit că acei copii care au beneficiat de educație sexuală adaptată vârstei în familie își încep viața sexuală mai târziu și sunt mai rar victime ale abuzului sexual.

       Informațiile din acest articol sunt preluate din rubrica radio „Minutul de parenting” difuzată la Radio Timișoara, în data de 9 decembrie 2021. Ascultă audio aici.