Dragilor, trăim vremuri complicate în care competitivitatea este prezentă uneori dinainte ca micuțul să vina pe lume. Ne dorim cu toții ca al nostru copil să fie următorul președinte sau om pe Lună sau, dacă nu, cel puțin un om cu funcție importantă, care să aducă mândrie întregului neam. Poate am exagerat puțin, dar am vrut să evidențiez că din aceasta dorință a noastră se naște o presiune pe care o punem pe copil încă dinainte de a-și ține singur bine capul. Îi înscriem la tot felul de activități, le dăm meditații de la grădiniță, facem teme cu ei până la orele mici ale nopții și, totuși, rezultatele nu sunt așa cum ni le dorim. De ce, doar noi le-am asigurat toate condițiile, nu? Greșit! Foarte rar ne trece prin cap că tocmai atitudinea aceasta a noastră este cea care duce la scăderea motivației școlare. Haideți să vedem cum!

       Prin ajutorul exagerat pe care il acordați la teme până la a le face în locul lui sau la a-i da meditații aproape zilnic ca să nu își strice media, nu îi acordați posibilitatea sa greșească și să învețe din prețul pe care trebuie să îl plătească. Ca să evoluăm avem nevoie să greșim. Permiteți-i să facă asta și să învețe că în viață nu o să fie mereu cineva care sa îi facă viața mai ușoară sau să facă munca în locul lui. Dați-le voie să se descurce singuri, dar asigurați-i că sunteți lângă ei dacă au nevoie de îndrumare.

       Evitați tendința de a-i critica de fiecare dată când au un rezultat școlar nedorit și nu uitați să le apreciați munca depusă pentru cele bune. Știu ca este mult mai ușor să vă concentrați pe greșeli și credeți că certându-l o să îl motivați să devină mai bun, dar să știți că rezultatul o să fie chiar opus. În cel mai bun caz o să se simtă neînțeles, dar mai este doar un pas până ce o sa înceapă să creadă că nu este bun de nimic, că este inutil, să dezvolte anxietate de performanță, fobie școlară, atacuri de panică sau o mulțime de alte patologii din aceasta sferă.

       Trebuie sa realizam că toate fricile acestea: că nu o să se descurce în viață, că o să râdă lumea de el și de noi, că nu suntem părinți suficient de buni, sunt frici ale noastre. Majoritatea covârșitoare a copiilor au elemente de genialitate pentru un lucru sau altul. Numai că ele se pierd pentru că noi vrem ca el să fie genial într-un cu totul alt domeniu decât cel în care are înclinație nativă și nu-l propulsăm spre excelență în cele în care chiar poate face performanță.

       Copilul tău este perfect exact așa cum este. Rolul tău este doar să îl ajuți sa își identifice și să-și cultive punctele forte.

       Informațiile din acest articol sunt preluate din rubrica radio „Minutul de parenting” difuzată la Radio Timișoara, în data de 14 Aprilie 2022. Ascultă audio aici.