Dragilor, vă mărturisesc sincer că am sperat să nu mai fie nevoie să terminăm seria despre abordarea temei războiului în discuțiile cu cei mici. Din păcate situația conflictuală de la granițele noastre persistă și astăzi vom vorbi despre copiii cu vârste cuprinse între 5-6 ani și adolescență.

            Indiferent că ne dorim sau nu, copiii între 5-8 ani sunt expuși informațiilor pe acest subiect și neliniștea, pe care o resimt prin prisma imaginației caracteristice acestei vârste, nu poate fi controlată decât prin discuții clare cu un părinte care își păstrează calmul. Au mare nevoie să audă că totul va fi bine, că sunt soluții pentru această situație și că părinții au grijă ca ei să fie protejați. „Războiul acesta este un conflict între armatele a două țări care nu au reusit să se înțeleagă. Pentru că unii oameni au devenit foarte furioși, au hotărât să folosească forța ca să îi convingă pe ceilalți să accepte ceea ce ei își doresc. Este este un lucru foarte serios, dar există mai multe variante de rezolvare și se lucrează intens la asta din toate părțile. Nu putem spune cât mai durează, dar există soluții pentru orice situație ar putea să apară”.

            La această vârstă confuzia și frica pot fi mascate sub diferite modificări în comportament, mai rar sunt exprimate direct. Luați în calcul această discuție și dacă observați că nu se mai bucură la lucruri care înainte îi făceau plăcere, devine mai agitat sau mai agresiv, are tulburări nou apărute în ceea ce privește somnul sau alimentația.

            Copilașii mai mari, de 9-12 ani, deja au cam învățat la orele de istorie ce este și ce implică un război. Incertitudinile lor vizează partea de viitor, în ceea ce îi privește. Ce li se poate întâmpla lor, părinților sau prietenilor ca urmare a acestui conflict. De aceea, este foarte important să îl întrebați cum se simte, care este părerea lui, dacă simte nevoia să facă ceva, de ce informații mai are nevoie. Nu vă lăsați păcăliți de aparenta maturitate de care pot să dea dovadă și oferiți-le aceleași confirmări ale siguranței.

            Cu riscul de a mă repeta săptămânal, în încheiere, vreau să vă reamintesc recomandările generale: discutați sincer și adaptat vârstei ceea ce se întâmplă, ascultați-i fără a le nega sau minimiza sentimentele, validați-le stările emotionale și dați-le asigurări că ei sunt în siguranță.

            Informațiile din acest articol sunt preluate din rubrica radio „Minutul de parenting” difuzată la Radio Timișoara, în data de 17 Martie 2022. Ascultă audio aici.