Dragilor, una dintre provocările constante ale părinților de pretutindeni este dată de accidentarile copiilor. Lumina ochilor tăi face o mișcare greșită și se lovește de scaun. Bineînțeles că te sperii și, pe moment, nu știi cum sa te comporți.

       Majoritatea părinților reacționează cu „Vezi ce se întâmplă dacă nu ești atent? Ți-am spus să fii atent!” sau cu „Gata, puișor, îi dăm na-na la scaun. Scaun rău!”.  Ambele sunt reacții greșite care o sa aibă repercursiuni pe viitor.

       Când se accidentează, cel mai indicat este să spunem „Te-ai lovit, îmi pare rău”. Copilul nu are nevoie în acel moment să i se țină morală, ci doar să simtă că părintele îi este aproape.

       Și când dăm na-na la scaunul cel rău ce îl învățăm? Că atunci cand cade și se lovește, indiferent că a fost vina lui sau nu, este vina cuiva, a altcuiva, a situației, a împrejurărilor. Pentru că trebuie să găsim un vinovat, nu?

       Și așa îl pregătim de conflict și de luptă. O sa meargă la grădiniță și o să înceapă să împingă și să bată copiii când se lovește mai tare. De ce? Pentru că i s-a impregnat că trebuie să pățească și alții ce a pățit el. Pentru că altcineva este vinovat pentru suferința lui.

       Dar dacă, atunci când cade, îl învățăm să facă dragă-dragă la scaun pentru că și pe el îl doare? Când te lovești de altcineva nu vă doare pe amândoi? Reacționând în acest mod îl înveți empatia, îl înveți să se pună în locul celuilalt și să aplaneze conflictele.

       Și astfel transformi accidentarea puiuțului tău într-o lecție de viața pentru care o să-ți mulțumească viitorul tău copil adult.

       Informațiile din acest articol sunt preluate din rubrica radio „Minutul de parenting” difuzată la Radio Timișoara, în data de 18 noiembrie 2021. Ascultă audio aici.