Dragilor, într-o societate care încurajează rezultatele bune prin competiție, este ușor să cazi pradă la a-ți compara copilul cu alții. „Fratele tău este mai cuminte decât tine” sau „Tu de ce nu ai luat zece ca Maria?” sunt cuvinte care ne-au marcat pe noi și, din păcate, continuă să afecteze generații întregi de copii.

       Chiar dacă ideea de la bază este de a motiva copilul să își atingă potențialul, comparația cu un alt copil nu face altceva decât să transmită nemulțumirea părinților. Cât de mult credeți că durează de la a zice părintele „De ce nu ești și tu ca Maria?” până ce copilul gândește „Dacă mama, cea care știe tot, spune că nu sunt suficient de bun, înseamnă că nu sunt suficient de bun”?. Această cale se continuă cu stima de sine scăzută, tendințe la evitare, descurajare și renunțare, relații fragile cu frații și ceilalți copii, victimizare, motivație scăzută și multe alte trăsături pe care nu ni le dorim la copilul nostru.

       Singura comparație acceptată este cea cu propria persoană, raportându-ne la criteriul timp. „Înainte erai mai atent. S-a intamplat ceva despre care vrei să vorbim?” sau „Observ că acum ești mai puțin implicat la școală. Te pot ajuta cu ceva?” sunt exemple de comparații care nu genereaza frustrare și care lasă ușa deschisă pentru comunicare.

       Și haideți să mai facem un lucru benefic în educația copiilor noștri! Să facem și comparații pozitive! Pentru a asigura copilului acceptarea și motivația de care are nevoie, este suficient să repetăm „Ai toate motivele să fii mândru de cât ai progresat în ultimele luni. Eu sunt mândră de tine!”.

       Informațiile din acest articol sunt preluate din rubrica radio „Minutul de parenting” difuzată la Radio Timișoara, în data de 2 decembrie 2021. Ascultă audio aici.