Dragilor, sunt convinsă că majoritatea dintre noi, atunci când ne certăm cu părinții, ne-am promis că o să avem un altfel de relație cu ai noștri copii, o relație perfectă în care le promitem că o să le fim cei mai buni prieteni: ei o să ne povestească tot, cu noi o să vorbească la nevoie și noi o să fim aceia care le dau sfaturi pertinente despre cum să procedeze în situațiile dificile. Unii poate au ajuns foarte aproape de acest ideal al copiilor-viitori părinți, dar cei mai mulți l-au abandonat pe parcurs și nu au făcut tocmai rău. Așa că, haideți să vedem o parte din pericolele care apar din a încerca să fii cel mai bun prieten al copilului tău!

       Copiii au nevoie de structură, de limite, de disciplină, de o persoană responsabilă care să traseze drumul pe care trebuie să meargă. Și oricât de mult ar fi deranjat odorul de ele, sunt absolut necesare pentru dezvoltarea lui. Dacă adopți o  atitudine plină numai de prietenie, din start vei pierde foarte mult la capitolul autoritate în fața lui. Nu mă înțelegeți greșit, trebuie să le luați în calcul dorințele și sentimentele cât de mult se poate, dar trebuie să știe că atunci cand este nevoie, voi sunteți cei care hotărăsc ce și cum. Bineînțeles că o să existe situații destul de numeroase în care trebuie să spui nu. Gândește-te că lupta aceasta disperată către a deveni cei mai buni prieteni și frica de a-ți pierde acest statut, te vor împinge să faci tot felul de concesii și să îți contrazici propriile reguli pentru a nu-l supăra. Și asta nu vă ajută pe nici unul dintre voi.

       În plus, ce ai face dacă cel mai bun prieten al tău te-ar pune sa ștergi praful, să dai cu aspiratorul sau să-ți faci temele? Cât de bine ți-ar pica? Pentru că la un moment dat o sa trebuiască sa ieși din acest rol și să îi soliciți să facă una, alta. Și atunci, nu o sa mai fii nici măcar părintele acela disperant care nu-i dă pace, o să te transformi în dușmanul lui. De ce? Pentru ca i-ai trădat încrederea, l-ai facut să creadă ca sunteți egali și apoi ai creat acest dezechilibru în relația voastră.

       În plus, copilul are nevoie de relații apropiate cu cei de vârsta lui. Trebuie să ne mulțumim cu statutul de cel mai bun prieten până la aproximativ 3 ani ai copilului și să acceptăm că după această vârstă, odată cu grădinița, viața lui socială nu o să se mai rezume la părinți și acest statut este sănătos să fie pierdut pentru totdeauna. Invită-i prietenii acasă, încurajează o relație frumoasă și deschisă între ei și, cu toate că grija ta principală este legată de siguranța lui, acceptă ca, pentru binele lui, tu trebuie sa fii adultul responsabil, nu câștigătorul acestui trofeu.

       Informațiile din acest articol sunt preluate din rubrica radio „Minutul de parenting” difuzată la Radio Timișoara, în data de 07 Aprilie 2022. Ascultă audio aici.