Dragilor, așa-i că vă enervează foarte tare când voi sunteți triști, nervoși sau într-o altă stare emoțională negativă și vine altcineva și vă zice “Nu mai fi supărat!” ? Indiferent de câte intenții bune a fost mânat, tot este deranjant. Știți de ce? Pentru că simțiți că vă sunt negate și ignorate sentimentele.

          Credeți că este diferit când voi îi spuneți copilului „Nu s-a întâmplat nimic! De ce plângi? Ești băiat mare ” sau „Tu ești fetiță curajoasă, nu ai de ce să îți fie frică”. Sunt convinsă că voi considerați că așa îi consolați și poate că pe moment ajută să pară mai liniștiți, dar haideți să vă spun ce se va întâmpla pe viitor! Copilul va simți că sentimentele lui nu contează, se va simți respins, se va închide în el și nu va mai semnala când are o problemă emoțională până ce explodează. Fac pariu că ați auzit cel puțin un alt părinte zicând „copilul meu nu vorbește cu mine, nu știu ce să mă mai fac”, asta dacă nu ați zis-o chiar voi.

          O stare emoțională adultă echilibrată își are originea în copilărie și depinde de ajutorul dat de voi în a-și înțelege, identifica și gestiona trăirile, fie ele pozitive sau negative. Este absolut normal să simțim și frică din când în când, să fim triști, supărați, nervoși sau chiar furioși, dar încurajând copiii să își exprime emoțiile, îi putem ghida să reacționeze adecvat la ele.

          Luați în calcul câteva aspecte. Copilul trebuie să știe că avem voie și nevoie de întreg repertoriul emoțiilor (puteți face asta de la vârstă mică arătându-i tipurile de emoții pe cartonașe și spunându-i cum se modifică fața, vocea, postura corporală în fiecare, dându-i exemple de situații în care acestea apar, ulterior, când este mai mare, cereți-i lui să vă dea exemple în care a avut aceasta stare, citiți împreună carți despre emoții).

          Când vă povestesc, au nevoie ca voi să vă concentrați pe ei, să vă mențineți calmul și să îi ascultați activ (cerând detalii și rostind un „da”, „înțeleg” sau chiar „aha” și „hmm”, puteți face minuni în a-i ajuta să se deschidă și să găsească singuri soluțiile adecvate).

          Învățați-i tehnici de liniștire și calmare! Pornim de la cele simple (numărat până la 10, respirat profund, revenirea în imaginație la un moment fericit din trecut) și putem ajunge la unele mai complexe (desenarea emoției negative și apoi eliberarea de ea prin ruperea foii, reprezentarea sentimentelor negative prin cuburile unui turn pe care îl construiți și dărâmarea lui cu o minge, tehnica semaforului-la roșu ne oprim și analizăm ce urmează să facem, la verde ne continuăm acțiunea).