Emoțiile Copilului Între 2 și 6 Ani – Ce să Spui și Ce să Eviți pentru a Îl Ajuta să Crească Echilibrat
Emoțiile Copilului Între 2 și 6 Ani – Ce să Spui și Ce să Eviți pentru a Îl Ajuta să Crească Echilibrat
Între 2 și 6 ani, copiii traversează o perioadă intensă de dezvoltare emoțională, învățând să identifice, să exprime și să gestioneze o gamă largă de emoții. În aceste momente, cuvintele pe care le folosim și modul în care răspundem, pot influența modul în care cei mici își înțeleg trăirile. Iată un ghid despre cele mai frecvente emoții și cum le poți adresa pentru a sprijini o dezvoltare emoțională sănătoasă.
1. Fericire
Fericirea este adesea exprimată prin zâmbete, râsete și entuziasm. Copiii găsesc bucurie în explorarea lumii din jur, în joc și în interacțiunile cu cei dragi.
Ce să spui?
- Încurajează și participă la bucuria lor: „Văd cât de fericit te face asta! Îmi place să te văd atât de entuziasmat.”
- Exprimă interes: „Spune-mi mai multe despre ce te face atât de fericit. Mi-ar plăcea să aud despre asta.”
- Validează sentimentul: „Este minunat să vezi lucrurile care îți aduc bucurie. Meriți fiecare moment de fericire.”
- Reflectă emoția: „Bucuria ta este contagioasă! Mă face și pe mine să mă simt fericit să te văd așa.”
- Încurajează exprimarea: „Îmi place când îmi împărtășești momentele tale fericite. Întotdeauna vreau să știu ce te face să zâmbești.”
Ce să eviți?
- Minimalizarea sentimentului: „E doar un joc, nu trebuie să fii atât de entuziasmat.”
- Deturnarea atenției: Nu îți asuma momentul lor drept o oportunitate de a vorbi despre propriile tale realizări sau experiențe fericite, menținând focusul asupra lor.
- Condiționarea bucuriei: Evită să le spui că ar trebui să fie fericiți doar pentru anumite realizări sau comportamente, de exemplu, „Ar trebui să fii fericit doar când obții note bune.”
- Ignorarea sau invalidarea sentimentelor: Nu ignora momentele lor de fericire, chiar dacă sunt mici sau par neînsemnate pentru tine.
- Supraîncărcarea cu așteptări: Evită să creezi așteptări nerealiste despre continuarea stărilor de bucurie, sugerând că ar trebui să fie mereu fericiți sau că fericirea constantă este norma.
2. Tristețe
Copiii pot simți tristețe din diverse motive, cum ar fi separarea de părinți, neputința de a-și îndeplini o dorință sau pierderea unui joc. Tristețea poate fi exprimată prin plâns, retragere sau căutarea consolării.
Ce să spui?
- Validează sentimentul: „Este în regulă să te simți trist. Toți ne simțim așa din când în când. Vrei să vorbești despre ce te face să te simți astfel?”
- Oferă-i siguranță: „Sunt aici pentru tine, indiferent de ceea ce simți. Nu ești singur(ă).”
- Exprimă-ți disponibilitatea: „Când vrei să vorbești sau ai nevoie de o îmbrățișare, știi că sunt aici pentru tine.”
- Încurajeză-l să se exprime: „Este important să îți exprimi sentimentele. Spune-mi mai multe despre ce te face să te simți trist.”
- Asigură-i iubirea și acceptarea ta: „Te iubesc întotdeauna, indiferent cum te simți. Sentimentele tale sunt importante pentru mine.”
Ce să eviți?
- Minimalizarea sentimentelor: „Nu e atât de rău” sau „Nu ar trebui să te simți așa”, care pot invalida experiența lor.
- Forțarea unei soluții rapide: „Hai să te facem să te simți mai bine” poate părea că doriți să eliminați rapid sentimentul de tristețe, în loc să-l acceptați și să-l înțelegeți.
- A fi excesiv de critic: Comentariile critice sau așteptările nerealiste („De ce ești mereu trist?”) pot intensifica sentimentele de tristețe sau de insuficiență.
- Ignorarea sau evitarea subiectului Schimbarea subiectului când copilul încearcă să-și exprime tristețea îl poate face să se simtă neînțeles.
- Supraprotecția: Deși este tentant să vă protejați copilul de orice durere, este esențial să-i permiteți să experimenteze și să învețe din emoțiile negative.
3. Furia
Furia poate apărea ca răspuns la frustrări, conflicte cu alți copii sau sentimentul de nedreptate. Este adesea manifestată prin țipete, plâns, sau comportament agresiv.
Ce să spui?
- Validează sentimentul: „Înțeleg că ești foarte supărat acum. Este în regulă să simți asta.”
- Oferă-i suport: „Sunt aici pentru tine. Hai să vorbim despre ce te-a făcut să te simți așa.”
- Încurajează-l să se exprime adecvat: „Poți să îmi spui cu cuvinte de ce ești supărat? Împreună putem găsi o soluție.”
- Stabiliți limite clare: „Este în regulă să fii supărat, dar nu este în regulă să lovești sau să strigi la oameni. Haide să găsim alte moduri de a-ți arăta supărarea.”
- Apelează la strategii de coping: „Când mă simt supărat, uneori mă ajută să respir adânc sau să număr până la zece. Vrei să încercăm împreună?”
Ce să eviți?
- Minimalizarea sentimentelor: „Nu e atât de grav.” / „Nu ar trebui să te superi pentru asta.”
- Răspunsul cu furie: Răspunsul la furia copilului cu propria furie doar escaladează situația. Încercați să rămâneți calm și colectat.
- Pedepsirea imediată: Deși este important să stabiliți consecințe pentru comportamentele inacceptabile, faceți-o după ce ambele părți s-au calmat și puteți discuta logic despre incident.
- Ignorarea emoțiilor: Ignorarea furiei copilului , mergând pe ideea să”treacă peste” nu îl ajută să învețe cum să gestioneze această emoție.
- Etichetarea copilului: Evitați să etichetați copilul ca fiind „rău” sau „problematic” pe baza emoțiilor sau comportamentelor sale. Acest lucru poate afecta negativ stima de sine a copilului.
4. Frica
Frica este o emoție comună la această vârstă și poate fi declanșată de întuneric, zgomote puternice, personaje sau situații necunoscute. Copiii pot căuta apropierea de adulți pentru siguranță.
Ce să spui?
- Validează sentimentul: „Înțeleg că acest lucru te sperie. Este normal să te simți așa.”
- Oferă-i siguranță: „Sunt aici pentru tine. Ești în siguranță cu mine.”
- Încurajează-l să se exprime: „Vrei să-mi spui mai multe despre ce te sperie? Poate că împreună putem înțelege mai bine.”
- Oferă-i perspective: „Știu că întunericul poate părea înfricoșător, dar împreună putem verifica și vedea că suntem în siguranță.”
- Oferă-i suport pentru a-și înfrunta temerile: „Ce zici dacă încercăm împreună? Pot să te țin de mână sau să stau lângă tine.”
Ce să eviți?
- Invalidarea fricii: „Nu ai de ce să te temi!” / „Nu e mare lucru!”
- Forțarea copilului să înfrunte frica prematur: Împingerea copilului să înfrunte direct ceea ce îl sperie fără să fie pregătit poate amplifica frica.
- Etichetarea: Spunând lucruri precum „Nu fi bebeluș” sau „Fii mare acum” poate afecta negativ stima de sine a copilului și îi poate face să ezite să împărtășească fricile în viitor.
- Exprimarea propriilor frici: Transferul anxietăților sau fricilor adulte către copil („Și pe mine mă sperie asta”) poate intensifica sentimentele de nesiguranță ale copilului.
- Ignorarea fricii: Neglijarea sau refuzul de a recunoaște frica copilului poate lăsa copilul să se confrunte singur cu emoțiile sale, simțindu-se izolat și nesigur.
5. Surpriza
Surpriza poate fi pozitivă sau negativă și este adesea exprimată prin ridicarea sprâncenelor, ochi larg deschiși și gură căscată. Copiii sunt frecvent surprinși de lucruri noi sau neașteptate în mediul lor.
Ce să Spui
- Validează experiența: „Wow, asta a fost cu adevărat o surpriză, nu-i așa? Cum te simți în legătură cu asta?”
- Exprimă interes și curiozitate: „Spune-mi mai multe despre ce s-a întâmplat. A fost o surpriză interesantă pentru tine?”
- Oferă-i suport dacă surpriza este neplăcută: „Îmi pare rău că te-ai speriat/te-ai supărat. Sunt aici pentru tine. Vrei să vorbim despre asta?”
- Sărbătorește surprizele plăcute: „Ce surpriză frumoasă! Se vede că ești foarte fericit/entuziasmat. Mi-ar plăcea să aud mai multe despre asta.”
- Încurajează-l să-și împărtășească sentimentele: „Este întotdeauna bine să împărtășim cum ne simțim, chiar și când suntem surprinși. Te ascult.”
Ce să eviți?
- Minimalizarea sentimentelor: „Nu era nimic atât de surprinzător.” / „De ce te-ai speriat de asta?”
- Supra-reacție: Evitați să vă exprimați propria surpriză sau emoție într-un mod exagerat care ar putea influența sau intensifica reacția copilului.
- Ignorarea emoției: Nu treceți cu vederea momentul de surpriză al copilului, chiar dacă pare minor pentru dumneavoastră. Este important pentru ei în acel moment.
- Presiunea pentru o reacție specifică: Nu încercați să forțați copilul să se simtă într-un anumit mod despre surpriză, cum ar fi „Ar trebui să fii fericit, e un cadou frumos!” dacă nu se simt așa.
- Critica pentru lipsa de reacție: Evitați comentariile de genul „Nici măcar nu păreai surprins” sau „Credeam că vei fi mai entuziasmat”, care pot face copilul să se simtă judecat.
6. Dezgustul
Deși poate nu este la fel de vizibil ca alte emoții, copiii pot exprima dezgust față de anumite alimente, mirosuri sau chiar activități. Această emoție este adesea manifestată prin grimase sau refuzul clar de a participa.
Ce să spui?
- Validează sentimentul: „Înțeleg că nu îți place asta. E în regulă să simți astfel.”
- Explorați motivul: „Vrei să-mi spui ce anume nu îți place? Este gustul, mirosul sau altceva?”
- Încurajează-l să se exprime: „Este important să ne spui când ceva nu îți place, astfel încât să putem înțelege și să te ajutăm.”
- Oferă-i alternative: „Dacă nu îți place asta, poate putem găsi altceva care să fie mai pe placul tău. Ce zici să încercăm împreună?”
- Informează-l despre diferențe: „Oamenii au gusturi diferite, și e în regulă. Unele lucruri care nu îți plac ție, pot fi plăcute pentru alții și invers.”
Ce să eviți?
- Invalidarea sentimentului: „Nu ar trebui să te simți așa” / „Este doar un morcov, mănâncă-l.”
- Presiunea de a accepta: Forțarea copilului să accepte sau să consume ceva ce îl dezgustă poate întări sentimentul negativ și poate duce la o reticență și mai mare.
- Reacția exagerată: Dacă reacționați cu dezgust sau repulsie exagerată la preferințele copilului, aceasta poate încuraja comportamente similare, învățând copilul să reacționeze în moduri nesănătoase.
- Etichetarea sau judecarea: Evitați să etichetați copilul pentru reacțiile sale de dezgust („Ești prea pretențios” ), deoarece aceasta poate afecta stima de sine și deschiderea la noi experiențe.
- Ignorarea semnalelor copilului: Dacă copilul exprimă dezgust, nu ignorați sau minimalizați semnalele lor. Ascultarea activă și reacția empatică sunt esențiale.
7. Curiozitatea
Curiozitatea, deși nu este o emoție în sensul tradițional, este un sentiment puternic care motivează explorarea și învățarea. Copiii arată interes și entuziasm în descoperirea lumii din jur.
Ce să spui?
- Încurajează întrebările: „Ce întrebare bună! Hai să căutăm împreună răspunsul.”
- Validează dorința de explorare: „Îmi place cât de curios ești despre asta. Să vedem ce putem descoperi împreună.”
- Oferă-i informații: „Asta este cu adevărat interesant. Știai că…?”
- Explorați împreună: „Hai să investigăm împreună.”
- Sărbătoriți descoperirile: „Wow, ce descoperire interesantă! Ce altceva crezi că am putea afla?”
Ce să eviți?
- Descurajarea întrebărilor: Evitați să spuneți „Nu știu și nu mă interesează” sau „Nu întreba atât de multe.” Acest lucru poate inhiba dorința de explorare a copilului.
- Ignorarea curiozității: Neglijarea intereselor copilului sau respingerea acestora ca fiind neimportante poate afecta negativ încrederea în sine și entuziasmul pentru învățare.
- Reacția cu frustrare: Chiar dacă uneori curiozitatea copilului poate fi obositoare, încercați să evitați răspunsurile frustrate. Găsiți modalități de a redirecționa energia lor într-un mod pozitiv.
- Limitarea explorării: „Nu atinge asta, este murdar” poate fi înlocuit cu „Hai să găsim o modalitate sigură de a explora asta împreună.”
- Supra-informația: Deși este tentant să oferiți toate răspunsurile, uneori este mai benefic să ghidați copilul să descopere singur răspunsurile, stimulând astfel gândirea critică și rezolvarea de probleme.
8. Anxietatea
Copiii pot experimenta anxietate în situații de separare de părinți, înaintea unor evenimente noi sau în contexte sociale neobișnuite. Anxietatea poate fi exprimată prin atașament excesiv față de părinți, nervozitate sau evitarea anumitor situații.
Ce să Spui
- Validează sentimentul: „Înțeleg că te simți neliniștit/anxios acum. E normal să simți asta uneori.”
- Oferă-i suport și siguranță: „Ești în siguranță aici cu mine. Suntem împreună în asta și o să trecem prin situație împreună.”
- Explorați cauza anxietății: „Vrei să îmi spui ce anume te face să te simți anxios? Poate că împreună putem găsi o soluție sau un mod de a te simți mai bine.”
- Încurajați exprimarea: „Este bine să vorbești despre lucrurile care te îngrijorează. Împărtășirea îți poate face inima mai ușoară.”
- Apelează la strategii de coping: „Uneori, când mă simt anxios, îmi ajută să respir adânc sau să număr până la zece. Vrei să încercăm împreună?”
Ce să eviți?
- Invalidarea sentimentelor: „Nu e nimic de speriat”/ „Ești prea sensibil.”
- Supra-protecția: Deși este natural să vrei să protejezi copilul, evitarea constantă a situațiilor care declanșează anxietatea poate împiedica învățarea gestionării emoțiilor.
- Presiunea de a depăși rapid anxietatea: Încurajarea copilului să se confrunte brusc și fără sprijin cu situațiile care îi provoacă anxietate poate amplifica sentimentul de neputință.
- Transmiterea propriei anxietăți: Copiii sunt foarte receptivi la emoțiile părinților. Încercați să rămâneți calm și pozitiv, pentru a nu le transmite anxietatea.
- Etichetarea copilului: Evitați să etichetați copilul ca fiind „anxios” sau „fricos”. Aceste etichete pot deveni o parte a identității lor și să le întărească temerile.
Emoțiile copiilor sunt numeroase și complexe, iar astăzi am descoperit împreună doar 8 dintre ele. În următoarea parte a articolului, vom explora și alte emoții și vom continua să înțelegem mai bine lumea interioară a celor mici.”
IMPORTANT
Acest articol are scop strict educativ! Nu înlocuiește o consultație și nu stabilește un diagnostic.
Te rog să consulți un specialist înainte de a lua o decizie medicală.
Acest articol are scop strict educativ! Nu înlocuiește o consultație și nu stabilește un diagnostic.
Te rog să consulți un specialist înainte de a lua o decizie medicală.
Părerile pacienților noștri
Violeta Bonte
21/09/2023
Trustindex verifică că sursa originală a recenziei este Google. Recomand cu multa căldură este un loc în care copii se simt ca și acasă ia doamna doctor este un medic care pe lângă faptul ca își face meseria este și un om cu care poți comunica mulțumim întregi echipe pentru ajutorul acordat
John Adler
09/09/2023
Trustindex verifică că sursa originală a recenziei este Google. Ma bucur mult ca l-am intalnit pe Dr. Andrei. 10/10
Melania Ologu
09/09/2023
Trustindex verifică că sursa originală a recenziei este Google. Domnul Andrei este un doctor rabdator si cu multa intelegere fata de copii!
Igor Scutaru
09/09/2023
Trustindex verifică că sursa originală a recenziei este Google. Il recomand cu caldura pe Dl. Dr. Andrei
Adriana Luca
19/07/2023
Trustindex verifică că sursa originală a recenziei este Google. O echipa minunata iar dna doctor Burneci este nu doar o foarte buna profesionista dar si un om cald, generos si foarte empatic. ne bucuram mult ca ne sunteti un partener de nadejde!
Mihaela Diana Crepcia
18/07/2023
Trustindex verifică că sursa originală a recenziei este Google. O recomand din suflet pe dna. dr. Burneci! Datorită dumneaei, astăzi, băiețelul meu este atât de bine!
Elisabeta Szabo
08/07/2023
Trustindex verifică că sursa originală a recenziei este Google. Suntem foarte mulțumiți de serviciul oferit de doamna Dr.Burneci Georgiana,a ajutat pe fata mea foarte mult și o recomand cu toată încrederea!
Alin Isac
06/07/2023
Trustindex verifică că sursa originală a recenziei este Google. Recomand! O adevărată profesionistă doamna doctor. Mi-a rezolvat o problemă de sănătate din familie.Personal foarte amabil! Mulțumesc pentru tot!
