Dragilor, după cum am stabilit, astăzi vom continua să vorbim despre abordarea temei conflictului armat de la granițele noastre cu puiuții noștri. Dacă săptămâna trecută am discutat despre adolescenți, astăzi vom explica cum ar fi indicat să vorbim cu cei mai mici, de pana in 5-6 ani, iar săptămâna viitoare o să încheiem această serie cu cei care au vârsta de mijloc.

       Repet recomandările general valabile: de a discuta sincer, dar adaptat vârstei ceea ce se întâmplă, de a-i asculta fără a le nega sau minimiza sentimentele (“nu ai tu de ce să iți faci griji pentru asta”), ba mai mult este necesară validarea acestora „este absolut normal să simți confuzie, frică, tristețe, etc”, dar și de a-i asigura că sunt în siguranță „noi nu suntem în război, suntem în siguranță și sunt foarte mulți oameni care se ocupă să rezolve aceasta situație”.

       Copiii mai mici de 5 ani nu ar trebui să fie expuși la informații despre război. Evitați să vă uitați la știri și emisiuni când sunt în preajma dvs. Ei nu au capacitatea necesară de a procesa informațiile de acest tip, așa că nu deschideți discuții pe această temă. Dacă totuși au fost expuși, fără ca voi să puteți controla acest lucru, și vă pun întrebări, răspundeți-le clar, fără explicații exagerate, făcând referințe la lucruri pe care ei le cunosc: „Războiul este ca o ceartă între mai mulți oameni mari care vor același lucru. Cam ca și atunci când tu și Luca vreți aceeași jucărie și ajungeți să vă certați, uneori să vă loviți și chiar să o stricați. Dar, după o perioadă de ceartă, lucrurile se rezolvă și chiar dacă sunteți supărați și plângeți, vă împăcați. Iar într-un război, sunt foarte mulți oameni care lucrează ca cei care se ceartă să se împace mai repede”. Întăriți cât se poate de mult sentimentul de siguranță al copilului: „Noi nu suntem în război, nu ne certăm cu nimeni, suntem în siguranță. Noi încercăm să îi ajutăm să nu se mai certe, la fel cum face doamna la grădiniță când tu și Luca vă luptați pentru jucării”.

       Întrucât la această vârstă linia dintre real și imaginar este foarte subțire, copilul își poate manifesta îngrijorarea și sentimentul de pericol prin joc. Dacă observați că jocul devine mai agresiv, distructiv, intrați în lumea lui și îndrumați-l spre direcția corectă. De asemenea pot să apară destul de frecvent și toleranță redusă la frustrare, furie, tot felul de frici (de întuneric, de a sta fără părinți sau de a dormi singur), chiar și regresia la stadii de dezvoltare anterioare (udă patul, nu mai mănâncă singur).

       De aceea, închei astăzi cu recomandarea fermă de a nu-i expune la informații și imagini negative cu asemenea impact emoțional!

       Informațiile din acest articol sunt preluate din rubrica radio „Minutul de parenting” difuzată la Radio Timișoara, în data de 10 Martie 2022. Ascultă audio aici.