Dragilor, dacă înainte de mica pauză pe care a luat-o rubrica noastră săptămânală povesteam cum vacanța poate afecta în sens negativ copiii prin mai mult timp disponibil de a-l petrece cu unii prietenii toxici, de astăzi o să începem abordarea unei alte teme care dă mult de furcă în această perioadă părinților. Respectiv, petrecerea unui timp îndelungat de către odor în fața calculatorului, pe telefon sau folosind fel de fel de console de jocuri.

          Și cum majoritatea părinților care vin la cabinet îngrijorați de acest aspect îmi spun că aceștia sunt dependenți de calculator sau telefon, aș vrea începem prin a vă povesti puțin ce înseamnă dependența și ce modificări aduce ea. Rețineți că, indiferent dacă vorbim de droguri, de alcool, tutun sau tehnologie, principiul de bază este același, cel al producerii plăcerii, și trebuie intervenit promt de la primele semnale de alarmă.

          Ce se întâmplă de fapt? În momentul în care facem ceva ce ne încântă, creierul nostru eliberarează o substanță chimică în zona ce reprezintă centrul plăcerii. Cu cât repetăm mai des acest comportament, cu atât crește nivelul acestei substanțe și, implicit, sentimentul de plăcere pe care îl resimțim. Însă, după o perioadă, creierașul se obișnuiește, și pentru obținerea aceleiași stări are nevoie de o cantitate mai mare de substanță. Cum îi asigurăm asta? În cazul nostru, prin repetarea mai frecventă și mai întensă a comportamentelor ce țin de internet, jocuri video, rețele de socializare, cumpărături online sau oricare ar fi problema la voi. Și cu cât copilul face asta mai  multe ore, cu atât capacitatea de a se controla scade. Acesta este principiul tuturor dependențelor, și credeți-mă, dragilor, că jocurile și rețelele sociale sunt gândite împreună cu specialiști în funcționarea creierului pentru a se folosi la maxim de el.

          O să încheiem săptămâna aceasta prin a vă trece în revistă simptomele dependenței de jocuri pe calculator sau telefon, încât să recunoașteți cât mai repede semnele și să vă adresați unui specialist, cu mențiunea că nu toți copiii care se joacă  o dezvoltă. Începem cu nevoia crescută de a se juca și cu scăderea interesului pentru alte activități care înainte îi făceau plăcere. Continuăm cu starea de nervozitate dacă nu se poate juca, dificultatea marcată în încercarea de a se juca mai puțin sau de a se opri și, ca în orice dependență, sevrajul care apare dacă îi este interzis accesul (în care iritabilitatea, agitația și anxietatea sunt doar câteva dintre simptome). Încheiem cu nevoia de a se juca pentru a scăpa de aceste stări negative și cu tendința de a-i minți pe ceilalți referitor la timpul petrecut jucându-se.

          Informațiile din acest articol sunt preluate din rubrica radio „Minutul de parenting” difuzată la Radio Timișoara, în data de 28 Iulie 2022. Ascultă audio aici.