Dragilor, săptămâna trecută am început o nouă serie „efectele negative aduse de expunerea prelungită la ecrane în dezvoltarea psihică a copiilor”. Astăzi, așa cum v-am promis, continuăm cu autismul virtual. Vă mărturisesc că însăși creșterea exponențială, extrem de îngrijorătoare, a cazurilor de “autizare”(cum îi mai spun eu), este cea care m-a făcut să abordez această temă, care nu este tocmai caracteristică întâlnirilor noastre săptămânale.

          Am început cu tulburările de limbaj pentru că cea mai mare frică a psihiatrului care știe că urmează să vadă un copilaș ce are tulburări pe sfera de limbaj, este să nu fie asociate cu simptomatologie specifică tulburării de spectru autist. În general acești copilași încep să vorbească mai târziu, repetă de mai multe ori aceleași cuvinte sau propoziții, nu folosesc corect pronumele și nu își modulează vocea când vorbesc.

          Cel mai frecvent se zice despre ei că sunt în lumea lor. Într-adevăr, răspund greu sau nu au nici o reacție când sunt strigați, se uită, de cele mai multe ori prin sau pe lângă tine, nu urmăresc cu privirea alte persoane sau direcția în care cineva arată și nici nu arată cu degetul. Nu au nici o treabă să aducă din proprie inițiativă jucării sau alte obiecte care îi plac pentru a le arăta și altora, nu caută consolare când se lovesc, nu manifestă afecțiune și nici nu sunt încântați când li se oferă.

          Au anumite gesturi pe care le fac în mod repetat (mers pe vârfuri, fluturat din mâini, țopăit, aliniat, aruncat obiecte și nu numai), par de-a dreptul obsedați în interesul lor pentru un subiect (de exemplu, animale, astronomie), nu sunt atrași de jocuri sau jucării dar în schimb se preocupă de obiecte casnice, sunt deranjați de orice modificare în rutina lor zilnică, indiferent că vorbim despre schimbarea traseului, aranjarea lucrurilor în casă, obiceiurile de masă sau somn sau orice altceva.

          Mare atenție, dragilor! Mulți părinți, chiar dacă puiuții lor prezintă o grămadă de alte semne specifice, nu iau în calcul faptul că ar putea avea fi probleme de acest fel pentru că este curios de alți copii. Țineți minte că nu este musai nevoie ca cel mic să respingă interacțiunea cu ceilalți copii, este suficient și să o facă neadecvat vârstei sau, chiar dacă pare fascinat de ei, să fie mai mult spectator în ceea ce îi privește.

          V-am descris unele din elementele care pot să apară și profit de ocazie să vă adresez rugămintea arzătoare de a vă duce copilul la o evaluare dacă regăsiți parte din ele în comportamentul obișnuit al copilului dvs. Dacă vorbim despre autizare, o dată cu blocarea accesului la televizor, tabletă sau telefon, terapie și aplicarea câtorva alte recomandări destul de simple, lucrurile pot reintra rapid pe făgașul normal.

          Informațiile din acest articol sunt preluate din rubrica radio „Minutul de parenting” difuzată la Radio Timișoara, în data de 19 Mai 2022. Ascultă audio aici.