Dragilor, cred că toți am auzit expresii gen „bătaia e ruptă din rai” sau „unde dă mama crește”. S-a transmis așa bine peste generații această atitudine față de pedeapsa corporală, încât sunt mulți părinți care încă nu consideră palmele date la fund ca fiind bătaie.

       Haideți să lămurim un lucru! Nu faptul că înțelege când primește o palmă pentru că a greșit îl face pe cel mic să nu mai repete greșeala, ci frica de a fi lovit din nou. Dragul de el nici măcar nu știe de ce și-a luat-o. Și cum lovirea vine la pachet cu agresivitate verbală, să nu vă mire când se va simți neiubit, neapreciat, rușinat sau vinovat pentru lucruri care nu ar trebui.

       Cred că ați lua-o razna dacă un prieten al vostru i-ar da o palmă odorului. Dar să vă mai spun ceva. O palmă luată de la părinte are repercusiuni mult mai accentuate decât una luată de la oricine altcineva. De ce? Pentru că își va pierde încrederea în părintele care în restul timpului îl pupă, îl îmbrățișează și îi spune că îl iubește, transmițând astfel mesaje mixte. Stima lui de sine o va lua vertiginos la vale și pe lângă această teamă față de voi, în timp vor apărea resentimente și dificultăți marcate de comunicare. Deci, unde dă mama, cresc doar sentimente negative.

       Există studii efectuate pe o durată de jumătate de secol, pe un număr impresionant de copii, care arată faptul că, cu cât sunt mai des loviți, cu atât crește probabilitatea ca ei să își sfideze părinții, să manifeste la rândul lor agresivitatea pe care au învățat-o de la aceștia, incapacitate de a respecta regulile în colectivitate și ostilitate față de autoritate. Dacă mai adăugăm și faptul că bătaia nu afectează doar dezvoltarea fizică ci și nivelul de inteligență, cauzează dificultăți de atenție și de învățare, suntem unde trebuie pentru a avea rezultate școlare scăzute.

       Ca să nu mai vorbim despre tulburările de adaptare, tulburările de somn sau predispoziția spre depresie și anxietate pe care aparent inofensiva palmă la fund le poate induce.

       Cum altfel să procedăm? În primul rând, nu uitați că el nu este un adult și nu are capacitatea de înțelegere a unuia. Spuneți-i că puteți înțelege cum s-a ajuns în această situație, dar explicați-i cu calm ce a greșit. În caz de nevoie, se poate suspenda privilegiul de a se uita la desene animate sau puteți să-i luați jucăria preferată, ambele pe o perioadă bine definită. Sau alte o mie și una de acțiuni pe care le puteți adopta fără a apela la abuzul fizic pe care îl reprezintă, de fapt, palmele date la fund.

       Informațiile din acest articol sunt preluate din rubrica radio „Minutul de parenting” difuzată la Radio Timișoara, în data de 10 Februarie 2022. Ascultă audio aici.