Nu vă obligați copilul să îmbrățișeze!

Nu vă obligați copilul să îmbrățișeze!

          Dragilor, manifestările de afecțiune ne fac ziua mai bună și adâncesc conexiunea cu persoanele dragi nouă. Dar vă mai aduceți aminte cât de neputincioși vă simțeați când venea în vizită o mătușă înstrăinată, o vecină fără limite ale spațiului personal și începea să vă smotocească fără ca voi să să vă puteți opune? De ce nu o făceați? Pentru că vi se spunea „Dă-i un pusi mătușii pentru că ți-a adus trenulețul. Haide, nu fi rău, că se supără și plânge!”. Sper că voi ați învățat o lecție importantă despre această constrângere și nu vă supuneți copilul la astfel de situații, dar dacă trecând prin ele au ajuns să vi se pară normale, haideți să vă spun cât de negativ îl  infuențează.

          Să o gândim la rece! Se dă un copil reticent în a-și exprima afecțiunea, reală sau dorită de părinți, către cineva mai mult sau mai puțin cunoscut, și un părinte care insistă ca acesta să o facă. De aici, avem două varinte. a). Se încrede în propriile instincte și refuză în continuare fiind catalogat drept rău și nepoliticos de către adulți, eventual adăugându-se și factorul de vinovăție „vezi, s-a supărat și plânge pentru că nu i-ai dat pusi”. Credeți că o să îi aducă ceva bun pe viitor aceste sentimente nejustificate pe care i le imprimați? Și b). Va înțelege că nu trebuie să se încreadă în instinctele lui de a nu lăsa o persoană străină în spațiul personal, că trebuie să joci teatru ca să îi mulțumești pe ceilalți și că prețul pentru afecțiunea lor este propriul trup. Rezultatul va fi un adolescent sau un tânăr adult care nu va avea nici o reticență în a avea relații fizice cu alte persoane pentru a le câștiga dragostea și acceptarea – și de ce ar face altfel? Nu voi l-ați învățat că este inutil să spună nu? Uite cum îi ajutăm să accepte cuminți și să li se pară firesc abuzul.

          Cum să reacționăm adecvat? Îi dăm de ales între alte variante social acceptabile pentru el. Nu este nici o problemă dacă nu vrei să îi dai pusi matușii. Ai fi de acord să stati puțin de vorbă și sa dați mâna ca să îi mulțumești pentru trenuleț? Sau preferi să îi faci un desen pe care să îl ia când pleacă?

          Respectați-vă copilul! Dați-i posibilitatea de a decide asupra propriului corp!

 Informațiile din acest articol sunt preluate din rubrica radio „Minutul de parenting” difuzată la Radio Timișoara, în data de 27 ianuarie 2022. Ascultă audio aici.

IMPORTANT
Acest articol are scop strict educativ!
Nu inlocuieste o consultatie si nu stabileste un diagnostic.
Te rog sa consulti un specialist inainte de a lua o decizie medicala.
Părerile clienților noștri

Recenzii adăugate de clienți

Felicia Cretan
Felicia Cretan
25. August, 2022.
Multumesc doamnei doctor pentru tot suportul oferit si o recomandam cu caldura tuturor celor care au nevoie de un medic bun.
Victoria Golea
Victoria Golea
10. Octombrie, 2021.
Vocație, pasiune, abnegaţie, muncă şi dăruire nelimitate. Mult succes!!!
Matei Buchi
Matei Buchi
6. Octombrie, 2021.
La cabinetul doamnei doctor e mereu o plăcere să mergi,pe lângă serviciile de cea mai bună calitate,doamna doctor e o persoană calmă,răbdătoare și foarte bine pregătită în domeniul de psihiatrie pediatrică.Caută întotdeauna cele mai bune tratamente pentru pacienți și ține cont de părerile acestora.Dacă doriți să fiți tratat cu respect vă recomand din suflet cab.doamnei doctor Burneci Georgeana. Noi îi mulțumim enorm pentru tot ajutorul.
TheSporea
TheSporea
10. Decembrie, 2020.
Pentru noi a fost o cea mai buna,dupa aproape 3 ani de mers la tot felul de doctori, psihologi, psihiatrii, neurologi, dansa ne- a pus diagnostic, ne- a indrumat pasii pentru a- i fi cat mai bine fetitei.Ne-a raspuns la orice intrebare si ne- a ajutat cum a stiut dansa mai bine.O recomand din suflet, este foarte rabdatoare, calma. Nota 10+.
Luiza David Horoba
Luiza David Horoba
4. Noiembrie, 2020.
Recomand cu căldură!profesionalism,seriozitate.