Copilul care a crescut

Copilul care a crescut

          Dragilor, ne amintim toți momentul exact în care ne-au fost puse prima dată în brațe mogâldețele mici ce ne-au transformat viața. Etapele prin care am trecut împreună cu ei, de la a fi un nou-născut neajutorat, la copilul mic și dulce ce trăia pentru noi, la odorul care punea întrebări și lua de bună părerea noastră despre lume, s-au transformat în amintiri neprețuite și, de foarte multe ori, nu realizăm că avem în fața noastră un copil-om mare.

          Astăzi vreau să ne concentrăm pe acest aspect. Și, deși sunt de acord cu sintagma „cât de mare ar fi copilul, părintele tot părinte rămâne”, țin să vorbim despre importanța adaptării noastre la creșterea lor.

          Dacă este firesc la vârstă mică să avem controlul absolut, să facem alegeri și să decidem noi pentru binele lor, pe măsură ce cresc trebuie să le permitem preluarea  treptată a acestora. De ce am zis trebuie? Pentru că, în acest fel, nu vor fugi de voi în căutarea libertății ci vor accepta să îi ghidați pe mai departe, își dezvoltă autocontrolul și capacitatea de a-și asuma consecințele propriilor greșeli, iar în relația voastră nu vor exista resentimente care să îi determine să plece cât mai departe de aria geografică în sunteți.

          Haideți să vedem și cum să faceți asta! Stabiliți reguli clare, corecte, în limita bunului simț și explicați-i care este rostul lor. Fiți consecvenți în a le aplica, dar și în deciziile pe care le luați pentru familie. Acordați-i încredere pentru lucrurile pe care zice că le poate gestiona, libertatea de care are nevoie pentru a le face, sprijinul vostru când are nevoie de el, explicați-i că o să primească și mai multă independență dacă se dovedește a fi responsabil și acordați-i-o.

          Și, deși este greu pentru noi părinții să îi vedem cum de detașează de cuib și trăim stări contradictorii, haideți de evităm extremele! Nu puteți să îi ziceți astăzi „Gata! Ești de capul tau acum”, ca mâine să îi puneți hainele frumos în dulap și să îi lustruiți pantofii.

          Această detașare poate fi dureroasă de ambele părți, dar voi trebuie să fiți conștienți că întârzierea ei, poate duce la mari probleme viitorului adult.

          Ne auzim săptămâna viitoare! Numai bine!

          Informațiile din acest articol sunt preluate din rubrica radio „Minutul de parenting” difuzată la Radio Timișoara, în data de 03 Noiembrie 2022. Ascultă audio aici.

IMPORTANT
Acest articol are scop strict educativ!
Nu inlocuieste o consultatie si nu stabileste un diagnostic.
Te rog sa consulti un specialist inainte de a lua o decizie medicala.
Părerile clienților noștri

Recenzii adăugate de clienți

Felicia Cretan
Felicia Cretan
25. August, 2022.
Multumesc doamnei doctor pentru tot suportul oferit si o recomandam cu caldura tuturor celor care au nevoie de un medic bun.
Victoria Golea
Victoria Golea
10. Octombrie, 2021.
Vocație, pasiune, abnegaţie, muncă şi dăruire nelimitate. Mult succes!!!
Matei Buchi
Matei Buchi
6. Octombrie, 2021.
La cabinetul doamnei doctor e mereu o plăcere să mergi,pe lângă serviciile de cea mai bună calitate,doamna doctor e o persoană calmă,răbdătoare și foarte bine pregătită în domeniul de psihiatrie pediatrică.Caută întotdeauna cele mai bune tratamente pentru pacienți și ține cont de părerile acestora.Dacă doriți să fiți tratat cu respect vă recomand din suflet cab.doamnei doctor Burneci Georgeana. Noi îi mulțumim enorm pentru tot ajutorul.
TheSporea
TheSporea
10. Decembrie, 2020.
Pentru noi a fost o cea mai buna,dupa aproape 3 ani de mers la tot felul de doctori, psihologi, psihiatrii, neurologi, dansa ne- a pus diagnostic, ne- a indrumat pasii pentru a- i fi cat mai bine fetitei.Ne-a raspuns la orice intrebare si ne- a ajutat cum a stiut dansa mai bine.O recomand din suflet, este foarte rabdatoare, calma. Nota 10+.
Luiza David Horoba
Luiza David Horoba
4. Noiembrie, 2020.
Recomand cu căldură!profesionalism,seriozitate.